marți, 30 octombrie 2007

Octavian Goga
Rugăciune Rătăcitor, cu ochii tulburi,Cu trupul istovit de cale,Eu cad neputincios, stăpâne,În faţa strălucirii tale.În drum mi se desfac prăpăstii,Şi-n negură se-mbracă zarea,Eu în genunchi spre tine caut:Părinte,-orânduie-mi cărarea!În pieptul zbuciumat de doruriEu simt ispitele cum sapă,Cum vor să-mi tulbure izvorulDin care sufletul s-adapă.Din valul lumii lor mă smulgeŞi cu povaţa ta-nţeleaptă,În veci spre cei rămaşi în urmă,Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.Dezleagă minţii mele tainaŞi legea farmecelor firii,Sădeşte-n braţul meu de-a pururiTăria urii şi-a iubirii.Dă-mi cântecul şi dă-mi luminaŞi zvonul firii-ndrăgostite,Dă-i raza soarelui de varăPleoapei mele ostenite.Alungă patimile mele,Pe veci strigarea lor o frânge,Şi de durerea altor inimiÎnvaţă-mă pe mine-a plânge.Nu rostul meu, de-a pururi pradăUrsitei maştere şi rele,Ci jalea unei lumi, părinte,Să plângă-n lacrimile mele.Dă-mi tot amarul, toată trudaAtâtor doruri fără leacuri,Dă-mi viforul în care urlăŞi gem robiile de veacuri.De mult gem umiliţii-n umbră,Cu umeri gârbovi de povară...Durerea lor înfricoşatăÎn inimă tu mi-o coboară.În suflet seamănă-mi furtună,Să-l simt în matca-i cum se zbate,Cum tot amarul se revarsăPe strunele înfiorate;Şi cum sub bolta lui aprinsă,În smalţ de fulgere albastre,Încheagă-şi glasul de aramă:Cântarea pătimirii noastre.
"Lacrimile varsate pentru tine dovedesc slabiciune, cele varsate pentru altii sunt un semn de putere."
Nichita Stanescu --------------------------------------------------------------------------------Gând 6
Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi pâna la urma sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre,urile si adversitatile noastre. Ma-ntreb: noi, la capatul vietii noastre, ce-am lasa în afara?Banuiesc ca putem lasa niste sentimente. Ma iputin de ura, întrucâtva de patemi dar... de dragoste mai ales.


Nichita Stanescu --------------------------------------------------------------------------------Gând 10
Inspiratia este fundamentul artelor în genere, ea este exact ca impulsul electric care stârneste fulgerul între doi poli. În momentul în care tensiunea între doi poli se creeaza, fulgerul apare.Fara fulger nu poate sa existe fulger.



Nichita Stanescu --------------------------------------------------------------------------------Gând 11
Eu cred ca un om este ceea ce îsi aduce aminte despre sine însusi. Bunaoara, eu ma consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte ca sunt. De asta uneori oamenii sunt în aparenta schimbatori sau auumori diferite.De fiecare data îti aduci aminte alte lucruri despre tine însuti.

Nichita Stanescu --------------------------------------------------------------------------------Cu bulgari de zapada-n mâini
Cu bulgari de zapada-n mâini azvârl în focul vesnic.O zâna, ninsa saptamâni,îmi tine luna sfesnic
când, aplecat si încordat,în focul vesnic bulgari reciazvârl, mai alb, mai nepatat decât au fost în veci.
Se stinge? Nu se stinge, nu!El arde-n flame lungi si iata sprânceana mea-i de fum acusi fruntea încordata.
Apa si foc, gheata si fum, -azvârl si strig, azvârl si strig:Priviti-ma, traiesc si sunt acum,si ma las nins si nu mi-e frig.